Paul Tomita - singurul jucator profesionist de golf din Romania si probabil cel mai mare jucator de golf roman al secolului 20

Un articol frumoas, a aparut in Clujeanul, in 27 Iulie 2004,

"Nu o sa las crosa din mâna pâna în ultima clipa", marturisea, la sfârsitul lunii iunie, "regele neîncoronat" al golfului din România, Paul Tomita. Sa fi fost o premonitie?

Vineri, 23 iulie, venerabilul profesor în vârsta de 90 de ani, care l-a initiat în tainele golfului si pe Regele Mihai, a fost înmormântat în cimitirul din satul Pianu, judetul Alba. A luat cu el în groapa cele doua obiecte care i-au definit întreaga viata: sapca si crosa de golf. ... " continuare

"Chiar daca viitorul golfului in Romania nu se arata prea bun, eu totusi sper ca vom recupera handicapul dintre noi si alte tari" - Paul Tomita

"Legenda profesorului Tomita in lumea golfului incepe prin anii '30. Atunci, Pavel Tomita abia incepea sa se smulga de copilarie si se straduia sa se transforme intr-un adolescent. Perioada era tulbure, oamenii aveau mari greutati financiare. Criza economica mondiala se intindea ca o molima si a ajuns si in Regatul Romaniei. Multi locuitori ai Transilvaniei se vedeau nevoiti sa se desparta de pamintul lor si se indreptau spre marile orase, pentru a-si gasi de munca. In familia Tomita, Ioan, fratele cel "batrin", avea cu zece ani mai mult decit Pavel, pleaca primul spre marele oras, Bucuresti. Ajuns in zgomotosul oras, Ioan s-a angajat portar la luxosul Hotel "Continental", de pe Calea Victoriei. Riguros si serios, ca orice ardelean vrednic, Ioan ajunge in curind de la un simplu portar administratorul hotelului. In aceasta noua functie, el il cunoaste pe profesorul de golf Jean Baptiste Lammaison, care a ajuns in Romania la invitatia printului Puiu Ghica. Profesorul Lammaison cauta in Romania un tinar, intre 14-17 ani, pe care dorea sa il invete golf si sa il faca asistentul lui. "M-am trezit intr-o zi cu o carte postala din Bucuresti, de la frate-meu, care imi zicea . Asa ca, nu am avut incotro. Trebuia si eu odata si odata sa plec in lume, sa ma despart de satul meu. Am plecat in izmene albe, cu camasa alba, facuta de mama, cu o straita in spinare si cu o carte de rugaciuni de la cel mai bun prieten al meu, mos Avram", povesteste profesorul Tomita cu duiosie. Il admiri si mai mult pe acest om cind vezi cita sinceritate poate transmite. Nu se sfiieste sa spuna - cum ar face in zilele noastre multi altii - de unde a pornit. Dimpotriva, vorbeste cu mult drag si dor de acele minunate vremuri. Vremea adolescentei lui, vremea ruperii de sat, de parinti, de prieteni si a intrarii intr-o lume necunoscuta. Nu s-a gindit niciodata ca va ajunge o celebritate, ca va avea prieteni ambasadori, regi, lorzi... Nu se faleste inutil cu prietenii lui. Povesteste cu drag. Sint capitole din bogata lui viata petrecuta linga oameni care aveau o pasiune: jocul de golf." continuare